„Un film de artă, un film care nu-și seduce publicul din primele secvențe.”

Source: yorick.ro
Publish Date: September 12, 2017

Author: Monica Andronescu

„Anca Damian se află la al cincilea lungmetraj, iar de data asta propune o poveste cu rădăcini puternice în autobiografie – moartea tatălui – și îl distribuie în rolul principal pe fiul ei, Anghel Damian, într-un scenariu semnat de ea însăși și de Lia Bugnar, a cărei experiență de dramaturg se simte în construcția replicilor – în mare parte dialoguri extrem de simple, care lasă însă spațiu mult de extratext, atât de important în acest film și atât de interesant creat și condus prin mișcările camerei.

Filmul este un fals thriller. Asta este pista falsă din primele secvențe, când se deschide cutia de la morgă, iar tânăra interpretată de Cristina Florea îl sărută pe gură pe bărbatul mort. Și când povestea începe să se contureze – după ce minute întregi camera doar îl urmărește pe tânărul care se uită pierdut pe geamul autobuzului care-l duce la terminalul Sosiri din aeroport, apoi ia un taxi, îl ascultă fără să-l audă pe taximetristul care-și povestește drama cu nevasta care l-a părăsit și apoi coboară, uitând să plătească, undeva, pe o stradă cu case vechi din Cluj –, când în spatele tristeții lui și a aerului absent înțelegi că e vorba de o moarte, moartea tatălui, detaliile unui thriller încep să se acumuleze. Bărbatul de la morgă era tatăl lui, era judecător și a murit straniu, într-un restaurant, unde a fost găsit pe scările care duc la toaletă. Varianta oficială: atac de cord. Însă toate datele indică altceva: lovituri ciudate pe față, care nu se justifică doar prin căzătura pe scări, o femeie misterioasă care ia filmul înregistrat de camera de luat vederi a restaurantului, o soție tânără și la fel de misterioasă care lucrează într-o cazinou noaptea, un chelner care „nu vrea să aibă probleme” și un patron de restaurant care încearcă să-l mituiască, înghițind în sec și oferindu-i un mușchiuleț argentinian… Ceva nu se leagă în toate aceste informații, cu atât mai mult cu cât, exact în ziua dinaintea morții, judecătorul trecuse pe la doctorița lui care-l declarase „perfect sănătos”.”

Read full article on: yorick.ro